imprumut dragoste, cumpar sclava, rog seriozitate I

I-am promis lui Z. ca scriu sau incep sa scriu povestea lui cu Mertzank, poveste pe care nici el n-a spus-o, nici eu desi o cunosc. El n-a spus-o ca nu vrea sa se murdareasca, cica, eu ca-s lenes – zice el. In fine, ce sa mai incolo si-ncoa’e, voi scrie din punctul lui de vedere.

Intamplarea face ca povestea asta-i aceeasi cu povestea lui Severache si a Mertancai. Dificultatea redarii consta in aceaa ca si eu, cu blogul meu unde lumea ajunge cautand “c**** cu sange” vreau sa ma murdaresc cat mai putin. Bine, mizeria e abundenta si s-a consumat deja, dupa cum se va vedea pe parcurs, dar macar de-acum incolo.

Intre timp Mertanca n-a avut ce face si a scris la ziar:

Povestea noastră a început pe internet, a continuat în Bucureşti şi Braşov şi s-a sfârşit, brusc şi amuzant cum s-ar sparge un balon de săpun, în Toronto.

Eu aveam 21 de ani şi naivitatea romantică a unei fete de 15; el era la vârsta la care oamenii ridică miraţi o sprânceană când aud că n-ai o familie sau măcar o relaţie serioasă.

Povestea incepe anost si ambiguu, intr-adevar, pe ‘net. Nu era urata si nici proasta, si el abia descoperise blogo.ro-oaia, si dintre blogurile citite, al ei avea un amestec ciudat de masochism emotional si exhibitionism care, in contextul respectiv, parea fresh si original.

Alţii, mai libertini, ar zice doar că era în floarea vârstei. Cert e că ne despărţeau un deceniu şi un ocean - lucruri peste care poţi trece uşor atunci când eşti îndrăgostit. Amor vincit omnia (n. r. - dragostea învinge tot), să ne-nţelegem. Aşa văzusem eu în „Titanic".

M-a abordat într-o seară de ianuarie, pe Yahoo! Messenger, mesagerul de răvaşe parfumate al zilelor noastre. Îmi remarcase poza (făcută dintr-un unghi prielnic, intens studiat) cu care mă nominalizase cineva la un concurs de frumuseţe blogosferică.

Da, era greu să ai un blog în zilele alea, trebuia să faci faţă multor situaţii cu un potenţial ridicol destul de ridicat. Din măgulire în flatare, partenerul de conversaţie misterios a ajuns şi în punctul sensibil, călcâiul lui Ahile pentru orice fată cu aspiraţii literare: Scrii foarte bine pentru vârsta ta, eşti atât de matură!

De remarcat inocenta Scufitei Uoshii si premeditarea lupului rau si malefic. In nici un caz si sub nici o forma ea nu-l atragea pe el cu un scop ulterior – el, “mosul”, “ticalosul”, “nehalitul”, “pedofilul” se punea la mintea unui “copil” de 20+ de ani:

A insistat aşa de mult şi cu atâta convingere pe subiect, că la sfârşitul discuţiei de-o seară am alunecat într-o visare soră cu îndrăgosteala.

Ştiţi cum se zice: dă-ţi seama care este nesiguranţa unei femei (fizicul sau intelectul) şi flateaz-o tot timpul doar acolo unde încrederea ei în sine scârţâie. Complimentele risipite în ambele direcţii par forţate, nesincere şi, în plus, nu te aduc aşa de repede acolo unde vrei.

Aşa că eu, la 21 de ani, primeam în culmea fericirii admiraţia unui bărbat care se hotărâse să joace la liga mică, dezarmată şi uşor impresionabilă. Mai trebuie să spun că lupta era câştigată dinainte?

Oare cat de “inocenta” este o astfel de prezentare? Si oare orice barbat care complimenteaza o femeie o face pentru a obtine ceva? Oare nu-i posibil sa vorbesti cu cineva numai pentru placerea conversatiei? Sunt balivernele de mai sus varate pe gatul cititorului neavizat tocmai pentru ca ea asta urmarea?

Mi-a placut si inca imi place sa flirtez, dar rareori am cu cine. Nu intotdeauna flirtez pentru a “marca” ci flirtez pentru ca-mi place si este o chestie pe care-o faceam inca din clasele primare. Am remarcat ca femeile se incing teribil de repede si ma trezesc in situatii neplacute. Flirtul online are avantajul ca se poate rezuma numai la atat si de obicei se rezuma, cu exceptia cazurilor cand unul dintre participanti nutreste scopuri ulterioare. Cred ca nici Mos Tagartza aka Z. nu difera mult sub acest aspect - un nume mai lung pentru aceasta activitate ar fi cyber-riverbanking.

Flirtul cu P. mergea probabil bine, in sensul ca P. tinea la tavaleala, avea umor si a reusit chiar sa-l surprinda de mai multe ori. A ajuns in scurt timp sa petreaca ore in sir cu ea pe “Mess” si sa nu i se para timpul cu totul pierdut – uneori poate se simtea chiar bine. Ce zice el? "

M-am oferit s-o ajut cu invatatul pentru licenta – una dintre ele, ca pentru a doua avea licenta in anul urmator. Dupa o pauza mai lunga de un minut, semn ca nu era ceva ce tocmai studia, m-a intrebat o chestie de economie, ceva cu impartirea riscului in derivative – nu-mi amintesc exact si n-am chef sa caut in log (dar daca-mi va veni cheful, voi adauga mai tarziu). I-am explicat si a parut impresionata, iar eu am avut impresia ca am trecut un fel de test, de licenta cu ea. Mi-a spus apoi “don’t worry, o sa te las pe tine sa te ocupi de bani, eu nu ma pricep la politica”, or something like that. Eu nu ma temeam de asta, dar am inceput sa am alte temeri; asa-i in cyber-riverbanking, cum spuneai.

Cred c-ajunge pentru inceput.

cracanel, imprumut, emprunter, lending, borrowing, credit, piti, pitzi, pitzipoanca, flirt, mertzanca, mertanca, mercedes, ingenue, innocent, inocenta (Tags)